Expulzez din străfunduri o talpă
Ce-ncălzea când pridvoru-l călca,
Traversând cea mai tragică rampă,
Pe când chinul începe-a mușca...

Chiuretaj crunt de lacrimi- plivite
Din al glandei sărac, biet pământ...
Îmi expun variante fardate-
Vernisaj de minciuni ce s-au frânt.

Un fidel mecanism de-apărare
Tapițând silitor, migălos,
Mutilate dorințe... Tresare
Faultat, un conflict nebulos.

Ce instanță vreodat-o să poată
Să acorde divorțul furat?
Două spirite încă ne ceartă,
Reproșând c-ai uitat, c-am uitat...

Plânsul ultim servește otravă.
Nu mai gust din a noastră cafea;
Totuși știu, când privesc vechea tavă:
Cele două mereu o vor bea.