Ne-am dezmierdat cu ceata alburie
In noaptea alba ce incet se risipea
Simteam o stare generala de somnolenta timpurie
Si nu voiam sa cred ca luna ma putea trada
...si-o imploram sa nu mi te ia...

Printre vreascuri de-ntuneric si coloane de lumina
Patrundea timid parfumul florilor de mai
Il simteam suav pe pielea-mi fina
Si se pierdea apoi intr-un nesfarsit netrai.
...si-l imploram sa nu te ia...

Vraja lui se destrama in zori
In picuri reci de esenta de tenebre
Atunci simteam ca tu ai sa mori
In balti statute de noroi carora le spui funebre
...si le imploram sa nu te ia...

Si reuseam sa-nfig unghiile in carnea crudă-a noptii
Pentru a simti misterul cenusiu al mortii;
Dar am cazut apoi intr-o lipsa de simtire
Eram netoata, imobila, zaceam intr-o putregaita uimire
...si-l imploram pe toti sa nu te ia...

Dar ai plecat
Fara ca cineva sa te fi luat...