Cuvîntul meu nu stie să privească
Căci de-ar privi cu literele oarbe
N-ar mai putea prin aer să plutească
Si nici lumina n-ar putea-o soarbe.

Cuvîntul meu nu stie să asculte,
Caci daca-ar sti s-asculte tot amarul
N-ar mai putea prin litere prea multe
Sa umple cu destinu-i tot paharul.

Cuvintul meu nu stie sa miroasa,
Căci dac-ar sti parfumul să-l respire,
N-ar mai putea cu-o literă ramasă
S-adulmece mînia din privire.

Cuvîntul meu nici a gusta nu stie,
Căci dac-ar sti să mestece ce-i dulce,
N-ar mai putea pe foaia de hîrtie
Să se astearnă lin sì să se culce

Cuvîntul meu nu stie să vorbească,
Căci ar afla atunci cum e să mintă,
De-aceea cu-ndîrjirea-mi omenească
L-am învătat cum este ... doar să simtă!