eu nu mai știam nici un cântec de trezit poveștile
în zahărul zăpezilor
scrie și despre aceasta
îmi amintesc
unele mă derutau cu subiecte improprii
altele aveau uneori și câte o inimă în colțul gurii
îmi pierdusem rolul
pe undeva prin pădurea bradului
parcă și lacrimi aveam
și crâșmele parcă se fereau spectaculos de mine
dar

eu nu mai știam nici un cântec de trezit poveștile

tu mă linișteai
da da japonezul atonic dansând rumba deja nu e poveste
hai că inventăm altceva
de ce nu te așezi să reflectezi pe așteptarea albastră
a ierburilor
de sub zăpezile cabotine

acum ele mă vor trezi pe mine salvează-mă
te imploram
uite cum pădurea de dincolo se face mai deasă
și mă sfâșie brazii
tăcere cu tăcere cuvânt cu cuvânt și țipăt cu țipăt

până la un fel de cântec

nu nu eu
încă nu am scris nimic ce dacă auzi ploaia
poate că tu
eminem stan dido

18.10.03