Fiara năroada cască gîtlejul,
Să-și astupe gura cu broaște.
Uneori,în secetă secretă,
Stă vara in cenusa si-l naște,
Iar ploile cu broaște vin
Cînd uscăciunea crapă bolovanul,
De-l bate broasca-n creștet și pe bot,
Umplîndu-i cu reziduri burdihanul.
Fiara nu are complexe.
Îl duce noroiul la vale
Se scarpina-n cap de nimicuri
Concepind bazaconii banale.
E-aceiași mereu,redublura.
Psihopatul gîndeste la doi.
Se crede femeie,bărbat
Și-noată cu serpii-n noroi
----------------------------
La ora adevarului fragil
Mă cheamă umbra prințului fatal
Ce-și joacă scîrba-n joasa-i decadență,
Ciocanul de prostie,criminal.
Cum îsi cloceste răzbunări de fiară
Și-și plimbă-n gînd,cadavrele de zmoală.