Un greieraș mă-ncântă-n miez de noapte.
Privirea-mi zboară iar spre luna, ce-o chem in șoapte.
Încet aștept ca sufletul din ceată
Să poată iar să vadă printre licăriri de viață.

Eu tot visez acum la ziua ce desparte
Speranța că în veacul ăsta nu va mai fi moarte.
Dar vezi cum ura iar apasă pe ultima clanță
Ce poate va deschide un vis de nota eleganță.