(1)
Îmi vând sufletul pe un ban de argint
Să îmi stâmpăr
Foamea de gândurile tale
Și setea de ființa ta.
Tâlharul vremii îmi fură banul argintiu
Și eu rămân
Să mă hrănesc cu lacrimi și cenușă
Uitate în drum.


(2)
Sunt vers uitat
La margine de cer
ÃŽnjunghiat.


(3)
Lumini și umbre alternând strident
Ucid priviri și gânduri obosite.
Sic dixit: Adio, clipe fericite!
Timpu-ntre noi a devenit absent.


(4)
Am zburat cândva
Cu aripi făcute
Din dragostea ta.
Am pășit peste ape
Cu tine lângă mine
Aproape.
Am cuprins necuprinsul
Cu brațele noastre…
Și s-a risipit visul.


(mai 1998)