e vânt în cuvinte
și vijelie în sensuri
și noi încercăm să mai creăm
un anotimp cocoșat sub istorie

prima zi
a doua zi
a treia
zi
mi-a secat ochiul lunii și
noaptea nu mă mai vede
nu o mai găsesc
printre degete și file creponate e
zumzet de întâmplări încă neimaginate
care sorb
viața

să nu o deochi
stropește-o cu sânge
scuip-o înalt
și o amestecă în lut
dă-i formă de vid
mumie înghesuită în suflet
bâjbâie
străino
la porțile mele
nu-ți mai dau nimic
nici cu împrumut
mi-ai luat deja și umbra
și era a mea
numai a mea

poemă
îngropată
în cruci de
lumină