Cristina



Buna dimineata,
Orizont de buze
Fierbinti……
Cat trup
Poate incepe
Sa rasara
Zorii tai cuminti?


Pe la pranz,
O unda
De regret
Adie aerul din
Brate
Plecat
La vanatoare……

Dar seara,
Ca un cosmos
Fara frontiere
Tu, numele
Meu, ecou
In palme
Vei sti,
Intreaga
Sa-l asculti…….








Nu ne vom
Intreba
Niciodata
De ce
Exista,
Pentru ca , ea
Iubirea
Este doar ceva
Fara ecou…



Restul este
Doar o viata,
Traita ca o
Nemurire
A ceea ce numai
Dragostea poate
ucide.

Vei fi mereu
Acelasi
Tarm.
Si esuat voi fi
Mereu al tau,
Titanic orb,
Fara ocean,
Inconjurat de tine……



Spre larg
De voi dori
s-alerg,
in tine toata
marea din lume
o viata-ntreaga voi
avea sa navighez…




nu ma iubi.
asteapta-ma
ca pe un
faraon
cea mai
cuminte piramida…



te voi alege
eu,
cum ultimul
ateu
alege-o atlantida
in care zeu
a fost si-ntotdeauna
fi-va…


masoara daca
poti,apoi
cu timpul,
culoarea
din privirea mea,
vezi daca stii
sa uiti ce incolora
este viata ta....

Dar asta nu
Este destul.
Iata pana unde se
Poate ajunge,
Pentru tine
Orizont de buze
Fierbinti,
Pentru atata
Trup cu-atatia
Zori apusi in palme………




Deja ma doare noaptea
Care curge in clepsidra
Ta…..

Si cat de
Buna ar fi
Dimineata –n lipsa mea…