Uneori am o stare de praf și pulbere
Toate paharele vieții se sparg cu zăngănit asurzitor
Până la secarea auzului inimii
Bolovanul durerii așteaptă răzvrătirea, peste vulcanul coastelor.

Toate pleacă, toate pleacă…
Tu unde ești, eu-le, cu brațul tău de vise?
Vino să le vezi: nu le lăsa neîmplinite
Și nu le mai plânge, că nu-s murite!