De mi-ai fi scris in dar o poezie,
Un gand oricat de mic, din mintea ta,--
Un fel de ramas-bun nebanuit,
As fi zacut si azi in lacrimi vechi,
Privind la scrisul tau, la mana ta.

Dar altfel, ai lasat menit durerii
Pagini mii dintre picturi din viata ta;
Fara sa stii, ti-ai oglindit ce-a fost a fi trecutul,
Iar linistea-ti s-a transformat in spaima mea
Privind la chipul tau, la viata ta.