începutul nu contează
spuneam pe vremea când tot ce ne doream
era un sfârșit
autentic
hrăneam incertitudinile cu spaime
le priveam crescând
pe la colțuri
un fel de ruletă rusească
deși nimeni nu avusese curajul să moară
încă
eram ultimii oameni
fără mesaj
fără început
pierduți între asperitățile formei perfecte
ușor turtită la poli sub greutatea
umbrelor
aurorelor