Am o soră
care e fratele meu cel mai bun
locuim într-o burtă
în livezile tulburi de cireș și alun
când mă ceartă
îmi tot stă pe limbă să-i spun
că-i o vacă
un bou
o ciudată
un scump
dar mă iartă când fac
spume la gură și tac

gândul meu însă e al naibii
și fac
albe nopți în jurul răbdării
și-mi dau seama subit
că-mi doresc să mă mut
singur cuc
în livezile liniștite de gutui și căpșun...

când strănut -
fiindcă sunt alergic-nebun
la orice aluzie
și la orice ispită -
zborul meu se fărâmă într-o clipită
și casc
alte gânduri și-o mie de vise
din spaimă și lene se nasc
și - discret
mă destram
și - abil
mă supun...

Din lacrimă putredă-n sacru m-adun