căzuseră toate sinonimele disperării
pe torsul căzut în zăpadă
huliți pelerini ai imprevizibilului
trecuți prin foc și sabie

desenam cândva la teu și echer
schițe de schițe, lucrări tematice,
abrevierile tandre ale genunchiului tău
conturat prin alveolele asimetrice
sacadate axonometrii ale pierdutelor dimineți
tout s’efface
prin aritmia sufocantă a ploii
degetele ude mai desenează
volute stridente nefirești
printre ciorne vechi indescifrabile
rimelul poemelor alunecă-n șiroaie
prin ceștile de ceai lipton
ca lacrimile acelora despre care
nu se mai spune nimic
sous le ciel de paris
pentru că știi, nu-i așa?
nu se mai scrie nici un poem
dedicat facturilor de telefon
padam padam
s-a spart monopolul nocturn al nostalgiei

…doar eu mai număr inutil
prin abandonate stații de metrou
vagoanele lipsă
ale unei fete cuminți…