rog să mă credeți mai bine să nu fi dormit niciodată nu am purtat
papuci de cea mai neagră tristețe legam șireturile pe furiș mă uitam
în cealaltă cameră cadavrul meu încă al meu încă eu aiurea fardată
doamne oare cine mi-a pus pe buze o pană de corb știam că nimeni
nu mă iubește că nimeni nu mă iubește dar nici chiar șireturile să leg
mereu să nu le mai termin de legat patru bărbați îmi aduc sicriul patru
capacul trec prin preajmă sau poate prin mine zi mamă și tu vezi ceva
tăcerea aceasta de lume cine e închide ușa nu vreau să văd nu vreau
nu pot fi eu înțepenita aceea în albastrul acela fatal și să nu pot striga
mamă sângele tău mă aude șoptită de viață și nu se înșală nu plânge
știi am de gând să dezamăgesc moartea ziceam dezvelește oglinzile
să îmi leg doar șireturile așteaptă câteva clipe


11.12.03