Miroase a brazde întoarse
Sub aripile albe înfrigurate
Arse
Ca gust de pământ
Lutos și întins peste ochi și
Palme...

Focuri se destind alungite
Cu umbrele atârnate pe
Firele de iarbă uscată, neagră și
Aplecată
De aburii ieșind din lacrimile
Fierbinți...

Mușcături de adâncă sfărâmare
De întuneric pulberiu
Între scrâșnetul măselelor gingiite
Și urletele
Înghițite cu gemete multe sfâșiind
Tăcerile...

Se vor aprinde în case, calde lumine
Și îngerii vor dezlega pe câmpuri
Destine.

_____________________________________________________
Alinul sfărâmat: Unde mergi tu copil frumos? Unde zbori tu cu zarea mea? La luminle orizontului?Nuuuu....Ssssss...La Luminle din noapte...

Când mă vor urca îngerii în cer am sa-mi iau campurile cu mine. Cu mirosurile de iarnă si cu urmele risipite pe ele...

Ninge: Și mi s-au umplut urmele de fum...Și părul de lacrimi...Și tu plângi cerule?