"Masina de spalat amintiri!"
Ti-am strigat cand cerul
Se incapatana sa ramana la fel de senin,
Si dupa ce ultima lacrima de iad
Se scurgea in sufletul meu,
Iar toti ingerii
Isi zambeau moartea
Prin tine.
Cand sufletu-mi, ca o nimfa inghetata,
Incearca sa se agate de ultima farama de ura
De pe chipul tau de apostol pierdut intre vise,
Si sa nu se topeasca in neantul clipei
Vinovate de neuitare.
Cand cosmarul din mine
Il numeai sange de iluzii nenascute,
Si veninul meu
Lacrimi neuscate de ploaie.
Sub care cer sa-mi mai caut adapost
Ascunsa de lacrima de sange fierbinte
A fantomei tale.