Mergeam pe strazi pustii
Si hoinaream ca doi copii
Si ne iubeam noapte si zi
Si cand plangeam, spuneai prostii
Si plansul devenea iar ras;
Si ne jucam prin balarii,
Uitam de noi, si ma uimeai
Cand fredonai vechi melodii;
Ma fascinai, si-apoi radeai
Si te iubeam, te adoram...
Te-nnebuneam cand iti spuneam
Ca voi pleca-ntr-o buna zi
Fara ca tu macar sa stii!...
Si am plecat, cum ti-am promis.
Tu m-ai uitat, e mult de-atunci...
Azi, ma intorc Acasa,
Necunoscuta de vecini,
Pribeaga si fugara;
O lume-ntreaga-am adunat in mine
Si casa mea-i in gara.
Cand un tren pleaca, altul vine
Si ghemul vietii mele infasoara.
Strabat iar vechiul nostru drum
Sperand sa te revad razand...
Si te zaresc langa stejar,
Ingalbenesc cand ma privesti,
Dar ochii tai sunt tristi si goi...
Te uiti la mine si-mi zambesti,
Si te ridici, si pleci;
Iar eu raman in urma ta...
Nu ma cunosti, nu te cunosc
Credeam...Dar nu...e vina mea,
Te-am confundat cu altul!...
Te caut de o viata, stii?!...
Speram sa te mai vad o data...
Si iarasi plec incet sper gara
Caci trenul meu asteapta;
Peronul striga iara :
"Stai, nu pleca, mai e aici
Un suflet de hoinara
Si vrea sa-l duci in lume,
Sa-l pierzi printre vagoane...
Sa-l lasi in alta gara
Unde sa-l uiti
Pentru a nu stiu cata oara!..."