Deschisi mi-s ochii spre jăratec
Dar ei pe tine mi te-arată
Sclipind sub focul rosiatic
Spre mine vii îngândurată.

Misterioasă arzi a sufletului meu coajă
Din zări ce trec de mii de mile
Iar taina ta se tese ca o mreajă
Prin mijlocul fiintei mele

Si de-asta tot mai mult mi-e dor
Să îmi soptesti a tale versuri
Precum că sentimentele nu mor,
Mereu au alte întelesuri.

Necunoscut-ai fost de-atunci încolo
Si totusi marea-ntreagă fu a nostră
Pe-un val am fi rămas acolo
Călătorind spre-ntinsa zare albastră.

Si chiar de esti acum departe
Pastrează-mă la pieptul tău mereu
Pătrunde iar în visul meu,
Unde distanta nu ne mai desparte.