Am fost dresorul oamenilor de zăpadă
Te căutau după portret, fotografii n-aveam
Și chiar de ajungea vreunul sa te vadă
A doua zi ți se topea zâmbind sub geam.

Te așteptam suit pe streșini primăvara
Închipuindu-te-n mătăsuri străvezii de nori
Unei anume dimineți îi spuneam seara
Iar ea îmi povestea despre cum e să zbori

Bătut în cuie pe oglinzi visam fondante
Case de turtă dulce, multă apă rece
Allegro ma non tropo uneori andante
Cântam un recviem și ma culcam la zece

A fost și vara într-o joi, demult, odată
M-am îmbatat însa urgent. Atâta soare..
Când m-am trezit trecuse. Poate altdată
Acum am altă grijă. Capul. Ce ma doare..

Vin deodată patru toamne. Pe alese
Cocori și frunze ruginii, must și păstramă
Nopți delicate și gri și albe și mai dese
Dar ce folos? De ieri pe vise s-a pus vamă.

Pierdut printre-anotimpuri ca'ntr-o gară
Mă sui din când în când în câte-un tren
Pictez, în stânga cu ultima tigară
Coșmar cu viață, Moș Crăciuni și ren.