In clipa in care privirile noastre s-au intersectat am shiut amandoi. Am shtiut in acea secunda ca orice ash face ar fi inutil. Nici n-am luptat vreodata cu mine caci mi s-ar fi parut o tradare prea mare.
Itzi aduci aminte acea noapte cu stele cazatoare shi visuri pierdute .....atunci, chiar atunci am uitat tot ce tziash fi putut spune. Shi timpul parca se dilatase intre noi iar eu pierduta in linishtea zgomotului shoselei am descoperit cea ce nu vazuse nici Noe zarind pamantul dupa luni de calatorii. M-am vazut pe mine reflectandu-ma in tine precum o bucata de piatra ce in shlefuirea apei cristaline strauceshte asemeni unui diamant. Mi-am vazut sufletul imprashtiat peste tot shi o durere enorm de dulce m-a cuprins. Durerea de a te fi lasat sa ma vezi. Shi totusi ai zambit precum un cunoscator deprins cu arta mea iar acel sarut nu a fost decat un juramant, imbratzisharea ta m-a izbit precum talazurile izbesc un mal gol. Numai prin tine m-ash lasat purtata in larg , numai pentru tine m-ash fi sufocat sub povara lumii shi ash fi binecuvantat pe cel ce m-a rastignit. Iar tu, tu te-ai retras precum fiara speriata de prima privire umana, caci tziam vazut nu rautatea cum ai crezut ci dragostea shi ceea ce am vazut a ramas adanc intiparit in mine caci era o parte regasita a sufletului meu.
Shi in bratzele tale am lasat o lacrima sa ne ude buzele arse sperand ca astfel ash fi imbunat zei razbunatori ce-tzi chinuiau sufletul, sperand ca aceea mica ofranda itzi va fi linishtit zbuciumul.
De ce ai uitat ca in acea seara tziam descoperit monstrul ce nu era altul decat un inger damnat, blestemat pe veci sa osteneasca in cautarea unei himere.
De ce nu vezi ca mai aproape de tine nu e iluzia efemera ci palpabila realitate: angelicul demon. Demon ce tzi-a iubit blestemul caci era shi al sau.
Inger ce nicicand nu va gasi edenul, oare nu vei vedea ca iadul e singura salvare?