In noapte gandurile
se-aduna in stoluri luminand
povesti de dragoste,
povesti de amor,
povestind pataniile prin umbre,
traind fericirea prin cantec.


muzele danseaza,
danseaza nemurire.


ingerii roiesc in stoluri,
fiecare agatat de cate-o stea,
fiecare zburand pe cate-o papadie

in noapte
oamenii,
viseaza


luna zambeste fericita
langa un nor de paradis,
traieste prima…
si ultima adiere de soare,
traieste poemul fericirii


copiii ating luceferi
luceferi albi, verzi si albastri,
traiesc curcubeul emotiilor divine


lumina nu mai straluceste,
ramane ascunsa dupa luna
traind si ea ramasita de intuneric.

In noapte voi lasa
Copiii sa-si atinga luceferii,
Luna sa zambeasca,
oamenii sa viseze,
Ingerii sa roiasca,
Si muzele sa danseze.
Pentru ca exist!