pilotai la bordul unor
vise pestrițe
pupilele tale seismograf erau
provocarea
fremăta
de dorul vernisajului
primăvara din mine
pânza favorită ghioceii mei ciupindu-ți
sufletul
până ce-ți smulgeau acel
zâmbet cu feedback de
zbor zig-zag al inimii

avionul tău s-a prăbușit azi
nu va mai decola nicicând nu ți-am mai
vânat nici o seismogramă nu ai mai
ridicat nici un braț spre cer ești un
supraviețuitor robotizat pentru o
realitate incisivă fără piscuri

frunzele tale îmi poposesc în prag mă caută
pe la geamuri îmi pândesc însăși vraja
ghioceilor știu
nu ai mizat pe nici un contratransfer
durerea ta încărunțită prematur nu invită
la nici un compliment mă golește
nu sunt
sarabanda ta ci bietul panaceu
nu-mi sunt
de-ajuns privirile tale apatice șoaptele
nerostite cenușiul tău ca să-ți pot scrie
o poezie cu gust de
vată-pe-băț