De ziua ta am vrut să prind
Un colÈ› din norul de pe cer,
ÃŽn pufu-i moale odihnind
Să uiți de timpul efemer.

De ziua ta am vrut să rup
O rază din mănunchiul lunii,
Punând-o-alăturea de trup
Să strălucești în noaptea lumii.

De ziua ta să iau am vrut
O undă din albastrul mării,
Scăldat în farmecu-i plăcut
Să guști nectarul dezmierdării.

Dar noru-i dus, valu-i la mal,
Apus-a a lunii nestemată,
Mi-a mai rămas un singur dar:
Inima mea ți-o dau pe toată!