Uitasem să îmi amintesc.

Vincent picta pe atunci o floare oarecare
din când în când îmi spunea Theo eu nu îi răspundeam
vorbeam dinafară înăuntru ca la o vânătoare de iepuri
el îmi spunea că va fi celebru eu povesteam despre
inventam un când el îmi desena din vârful degetelor unde
cu toate că eram atât de fericiți acolo
eu primeam scrisori fără nici o veste
de aceea seara îmi povesteam ce făcusem peste zi
iar noaptea băteam în cuie ferestrele
de frica liniștii ce mi se strecura în palme
ca un câine roșcat la picioarele patului
în care doarme singură o pijama lucioasă neagră
ce a învățat să respire sub apă odată cu mine
ochii orbului au învățat să plângă cu mâinile
îl putem considera vindecat
eu aș vrea să mă numesc uneori Lazăr
să pot să spun clar "rien ne va plus"
să mă trag uneori de mânecă pe trotuarul celălalt.

Îmi amintesc. Uitasem.