S-a întâmplat ceva cu mine!...
O clipă de neatentie! În fine!...

De ce plâng mereu când mă uit la stele?
De ce m-agăt de sperante, vise, dar nu fac deosebirea între ele?
De ce mă cert mereu cu lumea asta nebună?
De unde atâta ură pură?

Trăiesc într-o lume plină de nebuni
Ce si-au vândut sufletul suflat de vânt.
(Cred că s-au săturat de pământ!)
Si nu stiu ei ce urmează-n curând...

Dar eu stiu oare?
(Când totul în mine moare...)
Si oare voi stii cândva
Sau pentru asta trebuie să-mi sacrific însămi viata?!...

Am o grămadă de vise confuze
Si vreau doar să m-arunc de pe peluze,
Într-un somn profund si rece
Si să-mi uit durerea ce-nceput să mă sece!...

Am sentimente ce mă dor
Si sperante ce de la sine mor;
Am curajul închis într-un sertar
Si-atâta iubire-n suflet, în zadar!

Am o multime de idei complexe,
Ce se metamorfozeză uneori în pioni fără sexe;
Si-am ochii tăiati de fum
Si idealuri ce se transformă-n lut si scrum!

Dar ce să fac cu astea toate,
Când nici să fiu eu nu se poate?!?...

Creează-mi o lume pură,
O lume dulce, fără ură!
Acoperi-mi visul cu sărutul
Si-ascunde-mi subtil trecutul!

Si da-mi iubirea numai mie
Sau imprim-o pe-o coală de hârtie,
Să pot s-o ascund într-o cutie
Pe care s-o îngrop în neant si-n agonie!

Îmbrătisează-mi a mea umbră
Si-alungă-mi a mea frică sumbră.
Colorează-mi visele gri
Si dă-mi în dar zborul de colibri!

Creează-mi o lume pură,
O lume dulce, fără ură!
(Ca să am ce să fac cu toate astea până la urmă...)