Pe strada ce de beznă se îneaca
Ale noastre amintiri plutesc
Ca stelele-n noapte
Ca visele deșarte
Ale unui mag pierdut.

Deodată mi se trezește un gând
Mi se trezește amintirea-mi vis
A farmecului tău tacit
Mi se trezește parcă Raiul din mine
Când mă gândesc la tine
Și-apoi plâng
Cu lacrimile unui zeu nostalgic
Când mă trezesc din vis, singur
Pe strada pierdută-n trecut
Ce înainte strălucea,
Iar tu veneai,
Iar copacii aceia veseli se aplecau
Cand treceai râzând,
Iar acum îți sunt sicriu.
Ei veșnic te vor veghea plângând
Iar în loc de sărutul meu
Te vor adora doar lacrimile mele
Ce veșnic îți vor topi nisipul.