Cand ti-ai incalzit privirea ta, ascunsa,
cu lacrima de bucurie asaltata,
ai adormit cararea ta condusa
de umbre negasite ,niciodata.

Prin zambet ai spart ferestrele inchise,
de cautarile cu un sfarsit dorit,
ai resadit toti mugurii din vise
si-ai recladit amurgul adormit.

Alte culori ai pus in brazda din obraz,
printre plutiri ce pareau de neatins,
ai zabovit la inceputul treaz,
in fata orizontului intins.

Reda parfum de tei iubirii absolute,
cantata de priviri neauzite,
tu lasa alinarea pe caile pierdute
si uita amintirile topite.

Asterne-ti in petale frumusetea,
pe valul care scalda bucuria
si uita regretul din tristetea,
care iti renaste feeria.