Melancolie …



Din nou toamnă…
Privesc pământul cu dragoste rece,
Galbenul frunzelor simt că vrea să mă-nece.


Din nou toamnă…
Cer îndurare umilului infinit!
Răspunde-un răcnet surd ce vara a gonit…

Cocktail de vise

Copilăria mea înseamnă vară,
Nu vis topit într-un castel de ceară!

Universul meu e-un nor de ciocolată,
Nu o perdea de pluș de toamnă spulberată.

Firul vieții mele e dat de briza mării,
Iar toamna mi-l transformă în semn al întrebării..

Primii fiori trăiți cuprind mult soare!
Vară, salvează-mi-i de frig și întristare!





Anotimpul din mine …



Acel fior divin ce-nvăluie și cheamă,
Râzi, tremuri, sau suspini, el tot te înconjoară.
Te-a întâlnit pe tine și crezi ca vine vară…
Dar uită-te în suflet !
Vei știi că vine toamnă!


Ca într-o simfonie de gânduri și lumină
Acel fior văratic întreaga vrajă-mbină
Te-a întâlnit pe tine și crezi ca vine vară…
Dar uită-te în suflet !
Vei știi că vine toamnă!




Toamna este starea de nervozitate, procesul prin care vlaga se scurge din plante, oameni și toate elementele înconjurătoare; este termenul de comparație între ceea ce este și ceea ce ar putea fi! ..