când primul fulg ce-și caută topirea
zâmbește pe trunchiul bătrânului castan...
când gheața plânge-a dor și doare
își ține glasul șoaptei strâns...
când primul vânt pe orizonturi cade
în somn și tremur buze ard...
tu înger sorbit din harul nopții
furat din fantezie și divin
născut în zori la asfințit de nori
în uragan de flori prea rare
pe lacrimi de eclipsă moartă
și în suspin de toamnă veche
cu pleoapele închise în mister
ți-e drumul rătăcit pe curcubeu
crepusculul te-mbată-n rouă
și soarele îți amorțește aripi
și duhul îți dă sărut angelic...
nu-mi e permis în astă lume
să pot să vreau iubi un inger...