nu, el nu stie ca despuierea de cantec doare
pana in maduva asteptarii
ca vrajitorul descantec infloreste in
topirea zapezilor odata cu presimtirea
el nu stie
ca
exist
m-am nascut
odata
cu
si
numai
ca un raspuns
al nerostitului
nu stie nimic despre
ma crede cea mai zglobie fantasma a inchipuirii
as putea sa ma nasc intr-o alta dimineata
din arabescurile unei alte ierni inflorite in alte pleope
as putea sa fiu o baiadera sau aproape orice
daca as purta camasa macesei coapte
pe care privirea lui sa o poata sorbi pana la saturatia irisului
de rosu
dintr-o respiratie
intr-o accelerare a pulsului
intr-un dans vegetal cu ochii larg deschisi
mi-as lasa deschise
ferestrele
ca o posibilitate o aventura un dor de altceva
decat tot ce-a fost decat ar putea fi
numai asa ar sti ca muzica nu a incetat
niciodata.