trăiam o zi fără amânare
mâine s-ar putea să plouă
îmi spuneai
ștergeam praful o dată pe săptămână
cu o viață de lux
câțiva fulgi de neprihănire
și viața unui bărbat
femeia protesta la celălalt capăt
folosea numai numele mic
ca o alcătuire de zăpadă
modelată de mâini delicate
te iveai dintr-un loc anume
cu pantofi albi și mănuși albe
învârteai pământul pe degete
ciupeai de fund zilele de Vineri
cu o intuiție feminină
auscultai bărbatul până la un arbore
dragonii cădeau serviți convențional
cu ceai și cocteiluri ființe asexuate
sătule de munci menajere
odată erai feminină
odată eram ideal de bărbat
odată te doream mă doreai
astăzi
chifteluțe stâlcite în farfuria karmei
dintr-un meniu de lume nebună nebună...