în cercul iubirii dintâi
orice lacrimă
deschidea o fereastră
între cele două jumătăți de cuvânt
însângerate și neîntelese

încă ningea... între noi
peste zidul întrebărilor noastre -
timpul - în aceași măsură

nu-l puteam ocoli
dar stiam :
fiecare răspuns
deschidea o fereastră
în locul fiecărei cărămizi

una, două, trei...
secundele se opreau și atunci
ne jucam cu adevărul
strâmbându-ne nasul
de geamul câte unei
ferestre

în cercul iubirii din urmă
puteam afla peste cine
dintre noi doi se va dărâma
zidul întrebărilor noastre...