cateodata mi-e lovit pieptul,
alteori, mangaiat dumnezeieste
cu priviri ce ies zambitoare
din irisii ei sufocati de mirare,
lasand urme adanci pe-alocuri,
cicatrici albastre si rosii
ma impart in bucatele egale
ca pe un mar copt intr-un an

abia reusesc sa-mi recunosc trupul
sfartecat de mirajul oglinzii.

in ochii ei se-ntrevad stele
noi doi respiram sacadat
imbratisati in univers.