sa poti cuprinde veacuri in idee,
sa te-nfratesti cu vorba lor uitata
si peste gand mirarea ca odata
s-o vinzi la sanul dulce de femeie.

si zvon de pajisti lungi in brau se-arata,
zburdalnici plozi la bratul lor cu zmeie
te-or duce nemuririi ca pe-o cheie
spre a deschide cale neurmata.

acum, ce calde vremuri catre stele
cum nici de mintea-mi poate sa priceapa,
miraj spre altfel cautarii mele.

din astrul scanteind se cerne apa,
iar visele-s atat de reci si grele;
din cruce ploua ruga, ne ingroapa...