Gândurile mele, imnuri monahale
Sau pahare din imitație de cristal;
Fluturari turbate din aripa osificată ce ma ridicase
Și care se zbate-n carnație ca un fluture turnat in ciment.
Plâng peste stafia mea monotona
Plâng cu lacrimi de gând și cu ceea ce sunt acum;
Ca un șarpe ce-și părăsește vechea piele,
Mă-ndrept spre adâncuri înfrigurate
Cu lanțurile gândului legate de picioare.