Prin noi se prefiră toți merii
doar ghiciți sub ninsoarea târzie
ești doar tu
lângă vatra durerii
și izvorul din mine
te știe

alb și roșu mi-e gândul și timpul
ne rostește-n silabe de soare
într-un ceas
prevestind anotimpul
când zăpada va fi
doar uitare

înc-un un vis de fereastră deschisă
înc-un dor împletit în cunună
floare albă
și viață nescrisă
avalanșă de verde
nebună

Printre noi se prefiră toți merii
promițând înflorirea de cântec
suntem doi
și doar unul al serii
dimineața ne-o fi
alb descântec.