Privesc pe sub gene o lume ce doarme,
Și trenul aleargă...un gând mesager...
Și trenul aleargă...un biet pasager...
Și trenul aleargă...și visele pier.

Privesc pe fereastră un soare ce râde,
Și inima plânge, și totu-i infern...
Nimic nu e veșnic, nimic nu-i etern,
Și viața aleargă, căci viața-i un tren.

Privesc în tăcere pustiul din mine
Și viața aleargă...și trenul încet...
Și versuri alearga pe-un simplu caiet...