Pasager

Intr-un tren personal, un tren ce ne duce lenes pe fiecare intr-o gara ratacita.
Ii placeau statiile mici cu geamurile acoperite cu un mers al trenurilor scris de mana de o functionara
plictisita.

Timpul asta nu ne prinde din urma intotdeauna,
filosofea pe bancheta stramta
cu somnul pazit de
copilul vagabond,
Lica il chema,
spunea ca vorbeste cu cainii,
nu ma primesc la scoala, domnu',
mirosi urat ii spune invatatoarea.

Pe geam
scrijelit e peisajul
uneori se lovesc fluturi
in zborul lor bezmetic
ii goneste, aici nu-i flacara
nu-i lumina
si daca e
e atat de ascunsa incat iti trebuie
rabdare si dragoste din aia
oarba
sa cauti
sa scormonesti
sa te pierzi

Cobori .
Sinele iti arata mereu
si nordul si sudul
si drumul
si acesta nu-i decat un tren personal ce lasa in urma
bagaje, suflete, destinatii
pentru care nu ai nevoie de bilet