S-a nascut noaptea ca
Un felinar spart,
Murind in zorii diminetii
In care flacara stinsa
Imprastie si restul de lumina
Pe cioburi de sticla si de oameni.
Cu lacrimi seci si deserturi inecate.
Asteptand ca ceara topinda
Sa se scurga pe ochii mei
Si sa orbesc...si sa ma doara
Corpul de atata truda ce-mi
Aduce fericire;
Dimineti tacute si taceri,
Imi sorb gandurile ceruite,
Din paharul de sticla difuza
Ce-mi adaposteste sufletul
Transformat in
Steaua Inceputului!