Un înger blând
Cu chipul de zăpadă,
Și-o buclă brună
Se-nfioară-ncet
Deasupra ochilor,
Ai inocenței pradă,
Și-a buzelor
De un carmin ascet...

Sub mâna ei
Cea mică și cuminte
Se-nseninează
Tot ce s-a-ntristat
Și stelele pălesc ascultătoare
La semnul mâinii care le-a creat...

Și-n adierea vântului de primăvară
Se simte suflul îngerului blând
Și norii-ncep, tăcuți, încet, să ceară
O mângâiere-a îngerului sfânt...