Ai aparut pe cerul visului si-al marii.
Din lacrima si steaua chemarilor de noapte,
Ti-am pus pe crestet cununa departarii
De zile cu durere si umbrele din soapte.

Rotundul fetei e supus de blondele inele,
Si-obrazul-catifea ce lacrima o sparge,
Culori de bucurie,ne-atinse in vopsele,
au maretia fruntii,ca marile catarge.

In tremur de petale rasar surasuri mute,
Cu gene si sprancene ramase in mirare,
Urechea cautand prin veacuri armonii pierdute,
iar ochi prin stramosi raspund la o intrebare.

Oprita clipa pe-a timpului urcare,
Esti seva de sperante la radacini de pom.
De-ai fi la intersectii imbold pe o carare,
Ai semana lumina spre straluciri de om.