Într-un copac sădit din întimplare
A poposit verzui un fluture
Răutacioasă a venit o boare
Să îl scuture

Sub alt copac visând aiurea
S-a mai născut înc-un nebun
Pe nume i-a crescut pădurea
La ce bun?

Se bucură de-o mandarină
Din când în când de-o floare
Lovit în zori de o mașină
Spunea: nu doare

Nu și-a'ntins palma niciodată
Nu s-a'nchinat nici n-a ghicit
A spus și mamă. Apoi tată
E fericit

ÃŽn vremea ferestrelor albite
Nebunul împletește fulgi de nea
Cu gândul îi saruta și-i trimite
La ea

Când e în jur numai tăcere
În buzunare-i cresc povești
Așteaptă dar nicicând nu cere
Vești

Privind aiurea trecătorii
Se-nchipuie în paradis
Pe creștet i se culcă norii
E un vis

Mai fură de prin buzunare
Câte un zimbet inutil
Trăiește'n expirate calendare
Copil

Și vine-o zi precum oricare
Când viața-i va fura povestea
Atât de rău atunci îi pare
Cu toate acestea


În alt copac se naște o lamâie
Un înger orb a nimerit în rai
Din ei doar unu-o sa ramâie
La ceai