Singurătatea mă consumă cu-nghițituri mici
Oglinzii îi dau și ea nu-mi restituie.


Soarele nu-i fratele meu
Dar bine că bate parchetul cu buricele degetelor.


Ajung să mă bântuie o copilărie
Si niște dimineți de duminică
In care mama și tata nu merg la servici
Pentru că vom pleca impreuna la ștrand.
Si pentru-a nu știu a câta oară
Mă prefac că mai sunt
fericită.
In gând.