M-AM JUCAT CU SOARELE PE LAC


Priveam printre flăcări soarele de pe cer,
Îmi plăcea, vroiam să fie al meu, să îl cer,
Vroiam să-l pipăi, să-i simt căldura,
Să fiu ființa care l-a atins, singura.
Și-atunci El de mine s-a-nvoit,
Și pe soare pe lac mi la ivit.

M-am jucat cu soarele pe lac,
Lovindu-l cu pietre, pe plac.
Îmi plăcea cum prin valuri tremura,
Cum prin „de ce?” mi se mira,
Cum în lanțuri de ape se zbătea,
Cum inocența mea-l bătea.

M-am jucat cu soarele pe lac,
Dar, deodată valurile spume se fac.
Și cu ochii în spaimă îl caut,
Fluier încet ca un vechi flaut,
Dar, soarele, nu-mi mai răspunde,
Murise se pare în tulburatele unde.

M-am jucat cu soarele pe lac,
Dar, jocuri ca acesta nu-mi mai plac.
Sunt singur, și-mi plâng în zadar,
De soarta mea, viitor de calvar.
Acum, în clipocitul de apă limpede,
Aștept soarele cu privirile timide.

M-am jucat cu soarele pe lac,
Și-aștept să-i fiu din nou pe plac,
O zi, încă o noapte, și încă una,
Dar, apăru pe lac doar luna.
Era un soare, dar mai mic,
Din frumusețea primului nemaivăzând nimic.