liniștea explodează sonor
pe retina dimineții
fundal de soare mort
în războiul de o sută de ani
al primăverii între patru pereți
între patru iluzii

cerul se face roșu
fierbe oceanul de sânge
de la un orizont la altul
oameni cu tâmple de ceață
joacă stranii roluri de pantomimă
pe scena de val

cămașa de forță a morții
mă înfășoară perfid
boa constrictor
lupii sarcastici
își urlă polifonic
setea de mine

număr în nerăbdare răbdătoare
cu voința spânzurată în neștiut
o clipa cât 60 de minute
secole amare număr
de la douăzecișitrei înapoi
înspre nimic

durerea absentă își bate joc
de carnea mea
suferința nepăsătoare
horește nebun la alte mese
clipe vegetale mă vor pierde
refuzându-mi neființa ca pe un dar

nemeritat

trebuia să fiu

eu