E trist, amarul să mi-l cânt
Din goana unui vis de vânt,
Ce se-nfioară-ncet arzând
Un pui de om…

Un om ce s-a născut plângând,
Și viața și-a trăit râzând
Și-acum se stinge tremurând
Cu un suspin…

De ce-ar mai râde-acum, nebun,
Când, singur, a rămas în drum
Strivit în praf și plin de fum
Și de cenuși?…

Cenuși din vremuri de demult,
A celor mari, acei ce-au rupt
Și au strivit și au bătut
Un cer stingher…
.............................

Privesc cum el se duce greu…
Și astăzi el… și mâine el…
Așa a fost și, știu, mereu,
Așa va fi…