Vin valuri pe cerul albastru,
nu am cuvinte cand privesc,
ma simt eliberat din castru
spre geneza noului lumesc.

Se vede zambetul frunzelor
acoperind mugurii si florile,
balsamul de tei ascunde dor
amestecat cu toate culorile.

O floare iti spune bun-venit,
luna alba nu vrea sa se culce,
ochii deschisi mi-au inlemnit,
doar lacrima aluneca;se duce.

Viata are relaxare in sfarsitul
zilelor ce-s a iubirii domnie,
dar in dragoste nu poti sti totul,
e necesara si putina nebunie.

Intr-o noapte instelata ciudat,
eu vad limpede apa de izvor
si nu mai visez cand imediat,
ziua isi asterne un nou covor.