Am obosit...
Cuvinte nerostite imi ineaca sufletul,
Lacrimile asteapta la fiecare orificiu
O clipa de neatentie
O clipa doar, sa patrunda
In mine.
Imi este atata de frica...
Dintre toate mortile,
Aceasta este cea mai infioratoare:
Sa mori inecat
Sa mori usor
In tine.

Am obosit
Sa imi tin respiratia
Sa-mi strang ochii
Sa strangulez cuvintele
In mine.

O ureche am reusit
Cumva,
Sa o astup.
De cealalta ma tin cu ambele maini.
Cu genunchii stansi cu disperare la piept
Astept
Sa se sfarseasca potopul.

Mai intai lacrimile mi-au inpresurat glesmele.
Pret de cateva vieti
I-am urmarit inaintarea:
La genunchi...
La piept...
La gura...
La ochi...

La...tot...

Inot intr-o mare de lacrimi.
O mare perfida de lacrimi
Ma inpresoara
Cu mangaieri amagitoare...
Asteapta... eu astept...
Cu genunchii stransi la piept...

Am obosit
Sa inot
Intr-o mare de lacrimi.
Ultima gura de aer s-a terminat de mult
plamanii urlau dupa aer
Timp...
Mai imi trebuie timp...
"am eu...o gramada..."
...dar nu eu am vorbit
Mintea mi-a

Black-aut
Amnezie totala.