Ești întruparea lumii de-o ființă
Umanitate, glas ce nu se-ncheagă,
O nerotită aripă întreagă
Făcută din candoare și sentință.

Cu sabia despici ce nu se leagă,
Arunci în aer clipă și dorință,
Inspiri cu patos vorba neputință,
Strivești un vis în trupuri ce se neagă.

Se prăbușesc temeiuri pe din două,
Dar eu rămân cu ce-am adus la mal,
Arhaic rost de împlinire nouă.

Scot rânduieli la cârma unui val
Din înțeleapta curgere de rouă,
Din cumpănirea zborului astral.